Educaţia la Vârşeţ
Oraşul Vârşeţ este aşezat la poalele Dealurilor Vârşeţului, în Câmpia
Panonică, în imediata apropiere a frontierei cu România. Prin împrejurimea
atractivă, podgoriile din jur, păduri şi bogăţia ofertei culturale, Vârşeţul
poate fi considerat a fi un oraş interesant.
Istoria confirmă faptul că Vârşeţul îşi are originile în epoca
preistorică. Primele mărturii istorice datează din paleoliticul timpuriu.
Numeroasele descoperiri arheologice confirmă existenţa unui trecut zbuciumat.
Aşezările umane se stingeau şi reînviau fiind stăpânite de diverse puteri.
Componenţa etnică s-a modificat în permanenţă (celţi, daci, romani, sarmati).
Prima atestare documentară a Vârşeţului datează din secolul al XIV-lea.
Este vorba despre un raport a unui călugăr, trimis regelui Bela al IV-lea al
Ungariei. În perioada despre care vorbim, pe lângă cultivarea viţei de vie şi
agricultură, populaţia s-a ocupat şi de meşteşugărit. Se consideră că populaţia
majoritară au alcătuit-o sârbii, având în vedere denumirile toponimice.
În aceeaşi perioadă ia naştere cetatea Vârşeţului, fiind menită apărării
oraşului. Rămăşiţele acesteia sunt vizibile şi astăzi. Vârşeţenii au obiceiul de
a spune că trăiesc în oraşul de sub cetate.
La
sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, Vârşeţul a
căzut sub stăpânire turcească, eliberându-se abia în anul 1716. În această
perioadă este alipit Banatului Timişan cu sediul la Timişoara, iar în anul 1720
devine centrul administrativ al districtului în componenţa căruia au intrat 72
de localităţi. Este momentul în care începe colonizarea sistematică a
germanilor, la Vârşeţ înfiinţându-se două primării, cea sârbească şi cea
germană. Situaţia s-a păstrat până în anul 1794 când cele două sâau unit.
În secolul următor, la Vârşeţ se înfiinţează şcoala civică, liceul cu
profil real, liceul de agricultură, şcoala normală, şcoala superioară de fete,
seminarul teologic, etc.În secolul XIX, Vârşeţul are o bibliotecă publică, sală
de lectură şi tipografie iar după terminarea Primului război mondial în oraş
apar numeroase publicaţii în trei limbi. A luat naştere Muzeul (în anul1897)
datorită contribuţiei cunoscutului istoric şi arheolog Felix Milleker.
Astăzi Muzeul cu cele peste 200.000 de exponate poate fi considerat ca
fiind unul dintre cele mai importante instituţii de acest gen din
Voivodina. Exponatele au o importanţă
foarte mare pentru cercetarea trecutul acestui spaţiu.
Biblioteca oraşului este înfiinţată în anul 1886. Deţine numeroase
titluri vechi şi rare, unicate, manuscrise (peste 5000 de titluri) şi în jur de
20.000 complete de ziare. Mai deţine un bogat fond de publicaţii în limba
germană, maghiară, română, engleză, rusă, franceză.
Vârşeţul a dat numeroase nume celebre precum Nikola Nešković,
Nedeljko Popović – Šerban, Paja Jovanović (pictori) apoi pe celebra
cântăreaţă
Sultana Cijuk, părintele dramaturgiei sârbeşti Jovan Sterija Popović,
pe poetul Vasko Popa, arhitectul
Dragiša Brašovan, omul politic Svetozar Miletić
, scriitorul şi socialistul Laza
Nančić.
Astăzi se poate spune că Vârşeţul este unul dintre cele mai atractive
oraşe pentru vieţuire din Serbia. Aceasta se datorează şi faptului că Vârşeţul
este printre altele un oraş al studenţilor, pictorilor, crescătorilor viţei de
vie, a poeţilor, a scriitorilor, baschetbaliştilor... Dacă ne întoarcem privirea
spre trecut observăm că spiritul Lui Sterija s-a păstrat până astăzi.
Cele mai vechi şcoli sârbeşti în Banatul de sud se amintesc pe la
sfârşitul secolului al XVII-lea în jurul mănăstirii Mesici (lângă Vârşeţ) şi la
începutul secolului al XVIII-lea (Vladimirovaţ, anul 1703 şi Stara Palanka, la
Dunăre, 1703).
La Vârşeţ deja din anul 1727 a funcţionat şcoala generală în limba
germană, fiind amplasată în spatele bisericii romano – catolice.
Şcoala generală sârbească la Vârşeţ este amintită în scrierile de la
Adunarea ţinută la Karlovci (1769). Există unele păreri conform cărora şcoala ar
fi existat cu două decenii mai devreme având în vedere faptul că laVârşeţ deja
în anul 1751 îşi are sediul un episcop. Se ştie că primii dascăli au fost în
general preoţii.
Actul prin care a fost stabilită organizarea şcolilor germane a
reprezentat o bază pentru organizarea şcolilor sârbeşti şi româneşti pe
teritoriul Banatului Timişan. În toate comunele în care a funcţionat Biserica
ortodoxă, s-a permis înfiinţarea şcolii primare. Episcopii sârbi trimiteau la
Viena, la şcolarizare tineri pentru a se pregăti să devină învăţători.
Prin anii optzeci ai secolului al XIX-lea, în Banat au existat 218 şcoli
sârbeşti şi tot atâţia învăţători pregătiţi la Timişoara în cadrul cursurilor
inspectorului şcolar Teodor Janković – Mirijevski.
Din procesele verbale ale Consiliului Eparhial (1796), descoperim că la
Vârşeţ a existat şi o altă şcoală poulară, în apropierea aşa-numitei
biserici mici . În scaunul episcopal
este aşezat Josif
Jovanović Šakabenta
prin eforturile căruia a fost înfiinţată
Şcoala Gramaticală în anul 1790. Această şcoală a fost la nivelul licelui
inferior. A fost înfiinţată după modelul liceelor din Ungaria. Alături de liceul
de la Karlovci, înfiinţat un an mai târziu, şcoala a reprezentat la acea vreme
cea mai de seamă instituţie de învăţământ la sârbii din Ungaria de sud.
Înfiinţarea Institutului Clerical Sârbo – Român în anul 1882 a
reprezentat un moment foarte important pentru şcolarizarea preoţilor sârbi şi
români. Şcoala a fost considerată de nivel superior şi a funcţionat bilingv.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, la Vârşeţ a existat şi o şcoală
grecească şi una evreiască. Cea din urmăa fost mai târziu alipită
Rectoratului Şcolii Normale Germane având doi învăţători independenţi.
În anul 1851 Ministerul Învăţământului a decis ca la Vârşeţ să fie
înfiinţată Şcoala Subreală (cu două clase) în care s-au şcolarizat printre alţii
şi viitorii elevi ai Şcolii Normale vârşeţene.
Un eveniment deosebit de important pentru viaţa educaţională vârşeţeană
l-a reprezentat înfiinţarea primei Şcoli Normale ( pe data de 29 noiembrie 1852
a fost decisă înfiinţarea, şcoala începându-şi activitatea în anul 1854). Şcoala
a purtat denumirea – Deutsche katholische Lehrerbildungsanstalt (Şcoala Catolică
Germană pentru Şcolarizarea Învăţătorilor), sau o denumire mai populară –
Preparandia. Prin decretul imperial din 27. decembrie 1860, a fost desfiinţată
Voivodina sârbească şi Banatul Timişan, acest teritoriu fiind încadrat în
Regatul Ungariei. Întregul corp administrativ a fost predat Ungariei, creându-se
condiţiile necesare formării unei naţiuni unice care utilizează limba maghiară
pentru comunicare. Aceasta a dus la mutarea Şcolii Normale Germane din Vârşeţ –
un mediu cu o comunitate germană puternică,
la Szeged, unde viitorii învăţători au fost nevoiţi să înveţe limba
maghiară. Şcoala a fost alipită Şcolii Normale care a existat acolo la acea
vreme ceea ce a reprezentat sfârşitul Şcolii Normale Catolice Germane, în anul
1870.
În această perioadă, la Vârşeţ a existat o şcoală de muzică (a luat naştere în
anul1862), a fost înfiinţată o
grădiniţă germană (1870 – grădiniţa lui Frebel). Liceul real a fost transformat
în şcoală civică. În anul 1884, Primăria a construit un nou edificiu pentru
necesităţile Şcolii Germane de Fete, aflându-se în aceeaşi clădire cu Şcoala
Civică ( vis-a-vis de biserica romano-catolică).
În secolul al XIX-lea Vârşeţul a avut peste 20.000 de locuitori (sârbi,
germani, maghiari, români, slovaci, ruteni, evrei, rromi). Pe la sfârşitul
secolului, germanii, maghiarii, sârbii, românii şi alţii au beneficiat de
următoarele instituţii de educaţie: Şcoala Reală de Bărbaţi, Şcoala cu Şase
Clase de Fete, Şcoala Superioară de Fete cu Patru Clase, şcolile generale şi
trei grădiniţe. De asemenea, au funcţionat: Şcoala de Muzică cu secţiile de
vioară şi flaut, două instituţii private pentru educaţia fetelor, Şcoala de
Agricultură şi Şcoala de Comerţ şi Meşteşuguri.
Şcoala Normală a revenit la Vârşeţ abia în anul 1920. Şi-a avut originile
în cursurile organizate în timpul Primului război mondial. Primul ei sediu a
fost la Becicherecul Mare, fiind
mutată la Vârşeţ în acelaşi an. A deservit necesităţile întregului Banat şi a
regiunii dunărene.
Şcoalarizarea a avut durata de trei ani, iar din anul 1929, de cinci ani,
această situaţie păstrându-se până în anul 1941. Din anul 1933, şcoala a
pregătit cadre şi în limba română ca urmare a semnării Convenţiei privit şcolile
în limba minorităţilor pe care au semnat-o miniştrii de externe ai României şi
Iugoslaviei de atunci. În anul 1949 se înfiinţează şi o secţie pentru pregătirea
educatorilor.
Academia Pedagogică
Živa Jovanović
a fost înfiinţată în anul 1973 prin hotărârea parlamentului provincial. A fost
vorba despre o şcoală superioară cu o durată de studiu de şase ani şi având două
trepte: prima cu o durată de patru ani şi cea de-a doua cu durata de doi ani. A
pregătit viitorii învăţători. În anul 1993, Academia a fost transformată în
Şcoala Superioară pentru Educatori iar în anul 2007 a obţinut acreditarea ca
Şcoală de Înalte Studii pentru Educatori.
Studenţii
La şcoala noastră în fiecare an studiază între 300-400 de studenţi. Este
în general vorba despre fete , deşi printre studenţi se regăsesc din ce în ce
mai mulţi băieţi care sunt interesaţi de această meserie. Studenţii provin din
oraş şi din localităţile din jur dar li se alătură deja în mod tradiţional,
candidaţii care sunt originari din localităţi îndepărtate. În fiecare an se
înscriu şi studenţi străini, în general din românia.
În spiritul tendinţelor pedagogice moderne, este aşteptată iniţiativa
provenită din rândul studenţilor, implicarea şi activitatea pe parcursul
perioadei de studii. Studenţii sunt stimulaţi în dorinţa de a se autodepăşi şi
de a se dezvolta din punct de vedere emoţional. Pe lângă activităţile de fiecare
zi, studenţii se pot implica în diverse conţinuturi realizate în instituţia
noastră. De multe ori, studenţii fac parte din echipe de cercetători, iau parte
la activitatea editorială sau se implică în programele de perfecţionare
didactică pe care le organizează Şcoala.
Fiind în funcţia viitoarei meserii, studenţii sunt stimulaţi în a se
implica în diverse activităţi artistice, cor sau orchestră, conţinuturi legate
de arta scenei. Finalitatea acestor activităţi extraşcolare le reprezintă
apariţiile publice cu prilejul sărbătorilor sau a evenimentelor mai deosebite.
Pe lângă expoziţiile colective sau personale ale studenţilor, în şcoală se
organizează spectacole cu păpuşi sau spectacole de teatru. Studenţii realizează
recuizitele şi păpuşile, organizând spectacole pentru copii. Studenţii sunt
încadraţi şi în alte activităţi care ţin de colaborarea dintre şcoală şi
grădiniţele din oraş. În fiecare an le fac cadouri copiilor, le dăruiesc
jucării, păpuşi, ilustrate. Cele mai multe sunt realizate din materiale
naturale.
Având în vedere importanţa aptitudinilor de orator pentru meseria de
educator, Şcoala organizează în fiecare an un concurs în acest sens, la care iau
parte studenţii, expunându-şi opiniile, părerile, punctele de vedere în legătură
cu temele actuale. Cei mai buni intră în competiţie cu colegii din alte şcoli.
În cadrul Şcolii funcţionează Parlamentul studenţesc. Reprezentanţii
acestuia iau parte la şedinţele Consiliului profesoral şi
a Consiliului de Administraţie, expunând problemele, necesităţile,
sugestiile şi iniţiativele provenite din partea studenţilor.
Ambianţa
În imediata apropiere a parcului oraşului, împrejmuită de verdeaţă,
Şcoala este situată într-o clădire nouă, modernă, îndeplinind toate condiţiile
pentru realizarea cu succes a menirii acesteia. Pe lângă 6 săli de clasă în care
se desfăşoară cursurile şi laboratoarele, a cabinetului de informatică bine
dotat, Şcoala dispune de două amfiteatre cu 100, respectiv 200 de locuri în care
au loc prelegerile profesorilor invitaţi şi alte activităţi şcolare şi
extraşcolare. Instituţia dispune de o sală de sport şi un teren pentru educaţie
fizică. Consultările cu studenţii se realizează în încăperile catedrelor.
Studenţii se pot relaxa într-un mic club.
Studenţii pot beneficia de oferta unei biblioteci care are în custodie în
jur de 27.000 de cărţi, 120 de reviste de specialitate şi în jur de 6.100 de
cărţi în limba română. În cadrul
bibliotecii există şi o sală de lectură cu aer condiţionat în care studenţii pot
utiliza calculatoarele, având acces la internet. O parte componentă a
bibliotecii o alcătuiesc legatele lui Milan Pražić
şi Mihailo Palov.
Legatul lui Milan Pražić
– După douăzeci de ani de la moartea magistrului în literatură
Milan Pražić, în mod festiv a fost donată studenţilor
biblioteca personală a acestuia, având peste o mie de titluri cu
precădere aparţinând literaturii penttru copii. Cărţile donate şi-au găsit locul
acolo unde era şi firesc, în cadrul bibliotecii, pentru a fi folosite de către
studenţii Şcolii şi a secţiei din Vârşeţ a Facultăţii de Învăţători din Belgrad.
Volumele sunt aşezate în dulapuri separate şi sunt marcate corespunzător.
Încăperea dedicată legatului lui Mihailo Palov
aminteşte de omul care a parcurs calea de la elevul şcolii vârşeţene, profesor
al Şcolii pâna la director al instituţiei. Legatul dedicat domniei sale face
parte din întregul Catedrei depedagogie – psihologiei şi a Catedrei de metodici.
Mihailo Palov a jucat un rol important în domeniul pedagogic şi în sfera
activităţii ştiinţifice şi sociale. Încăperea dedicată domnului Palov conţine
aproape trei mii de unităţi bibliografice aparţinând bibliotecii sale personale,
diplome, distincţii pe care familia le-a donat Şcolii în anul 2006.
În fiecare zi, coridoarele Şcolii înviorate de prezenţa florilor şi a
picturilor, sunt însufleţite de discuţiile studenţilor. Se aud
vocile profesorilor din încăperile în care au loc prelegerile iar în
bibliotecă studenţii citesc în linişte, accesează internet-ul căutând informaţii
noi şi pregătind lucrările de seminar sau de diplomă.
Activitatea ştiinţifică şi de specialitate
Activitatea ştiinţifică şi de specialitate din cadrul Şcolii se
desfăşoară în următoarele forme:
-
prin organizarea de Mese rotunde;
-
Activitatea editorială;
-
Participarea în cadrul proiectelor;
-
Prelegerile specialiştilor din domeniul ştiinţei şi artei.
Şcoala organizează în fiecare an Masa rotundă dedicată supradotării şi
creativităţii copiilor la vârsta preşcolară şi şcolară timpurie. Specialiştii
din domeniu iau parte prin comunicări, abordând sfera pedagogiei, psihologiei,
artei. Participă la fel profesorii, educatorii, cercetătorii de la diverse
institute, universităţi, facultăţi şi şcoli înalte din ţară şi străinătate.
Cadrele didactice ale Şcolii iau parte la reuniuni ştiinţifice în ţară şi
străinătate prezentând comunicări. În cadrul catedrelor, se organizează colocvii
pe subiecte de actualitate din sfera de preocupare.
Un aspect important al activităţilor îl constituie participarea în cadrul
proiectelor la nivel naţional şi internaţional. Amintim:
-
Participarea în cadrul proiectului internaţional de cercetare PROJECT FOR AN
EARLY IDENTIFICATION OF GIFTED PUPILS – Identificarea timpurie a copiilor
supradotaţi la realizarea căruia au luat parte 15 ţări europene.
-
Proiectul de cercetare Copii supradotaţi
şi adulţii relevanţi, a fost realizat de către şcoala noastră, Facultatea de
Învăţători din Belgrad, facultăţile de filosofie din Banja Luka şi Novi Sad
şi Universitatea Tibiscus din Timişoara.
-
Proiectul internaţional Copii supradotaţi
şi adulţii relevanţi în regiunea Banatului de sud şi Timiş, finanţat de
către Agenţia Europeană de Reconstrucţie. Proiectul a fost menit învăţătorilor
şi educatorilor din România şi din Vârşeţ iar prelegerile au fost ţinute de
către profesori de la Cluj, Timişoara, Vârşeţ şi Belgrad.
-
Seminariile acreditate de către Ministerul Tineretului şi Sportului Republicii
Serbia, pentru perfecţionarea educatorilor şi învăţătorilor în domeniul
activităţii cu supradotaţii. Au fost ţinute 12 seminarii la Vârşeţ, Panciova,
Niš,
Omoliţa, Srediştea Mare,etc. Învăţătorilor şi educatorilor au fost eliberate în
jur de 350 de certificate .
Activitatea editorială
Activitatea editorială a Şcolii este reprezentată prin cele peste 130 de
titluri publicate în cadrul următoarelor biblioteci:
1. Studii monografice;
2. Lucrări ştiinţifice;
3. Ghiduri şi manuale.
Activitatea editorială este prezentată într-un catalog aparte.
Colaborarea la nivel internaţional
Şcoala are colaborare permanentă cu:
-
Universitatea Tibiscus,
Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea
Vasile Goldiş şi Universitatea
Aurel Vlaicu din Arad (România);
-
Facultatea de filosofie din Ljubljana şi Facultatea de pedagogie din Maribor
(Slovenia);
-
Facultatea de Filosofie din Banja Luka (Republica Srpska – Bosnia Herţegovina);
-
Universitatea Cambridge;
-
Institutul pentru Cercetări Pedagogice, Belgrad;
-
Facultatea de Învăţători din Belgrad, Facultatea de Învăţători din Užice;
-
Facultatea de Filosofie din Novi Sad;
Colaborarea cu universităţile amintite şi cu instituţiile de specialitate
se realizează prin organizarea de reuniuni comune în ţară şi străinătate,
participarea în comun la derularea
proiectelor internaţionale axate pe subiecte de specialitate. Se planifică şi
realizează acţiuni în comun când este vorba despre sfera editorială, schimburi
de unităţi bibliografice, publicaţii periodice şi schimburi de studenţi. O formă
specifică de colaborare o reprezintă schimburile
de experienţă în domeniul pregătirii cadrelor didactice.